jud Bacau | Onesti Moinesti | Buhusi | Comanesti | Darmanesti | Targu Ocna | Slanic Moldova

Municipiul Bacău, supranumit orașul lui Bacovia, reședința și totodată cel mai mare oraș din județul Bacău, România. Este situat pe râul Bistrița, care asigură, prin centrala hidroelectrică locală, o parte însemnată a consumului local de energie electrică. Suprafața municipiului este de 43 km², iar populația este de 177.087 de locuitori (estimare 2009). Orașul este traversat de drumurile europene E85 și E574 ce fac legătura cu Bucureștiul, cu nordul țării și cu Transilvania. Pe cale feroviară legăturile naționale și internaționale se realizează prin rețeaua CFR. Bacăul dispune de un aeroport internațional “George Enescu” ce asigură curse regulate către diferite destinații naționale și europene.

Ca asezare geografica, municipiul Bacău, reședința județului cu același nume, se află în Nord-Estul țării, în partea central-vestică a Moldovei, la doar 9,6 Km în amonte de confluența Siret-Bistrița. Geografic, se află la interferența meridianuluide 26° 55′ longitudine estică cu paralela de 46° 35′ latitudine nordică.

Din punct de vedere administrativ se învecinează cu comunele Hemeiuși și Săucești, în Nord, cu comuna Letea Veche, în est, la sud cu comunele Luizi-Călugăra, Măgura și Mărgineni. Între aceste limite orașul ocupă o suprafață de 4186,23 ha.

Bacăul prezintă un avantaj și prin poziționarea sa în imediata apropiere cu linia de dislocație subcarpatică. Norcos în asamblul său, intravilanul municipiului Bacău, se află pe terase plane, sau ușor inclinate cu o expoziție estică și sud-estică, în talazuri stabilizate, având un drenaj bun și o pânză freatică bogată. Luncile și terasele din apropiere sunt larg folosite pentru cultura de pomi fructiferi, viță de vie și cereale. Dacă în trecut modelarea reliefului se făcea de către cataclisme, după anii 50, omul a fost cel care ridicând baraje și diguri, între anii 1958-1966, l-a influențat, acționând astfel și asupra climei.

Poziția și cadrul natural au favorizat dezvoltarea rapidă a așezării de pe Bistrița, încă din Evul Mediu Bacăul devenind un important nod de intersecție a principalelor artere comerciale din partea central vestică a Moldovei. Drumul Siretului sau Drumul Moldovenesc, care unea orașele baltice cu zona dunăreano-pontică, se intersecta cu Drumul Păcurii, ce începea la Moinești, cu Drumul Sării, dinspre Târgu Ocna, cu Drumul Brașovului (drumul de jos), cu Drumurile Transilvaniei ce traversau Carpații Orientali prin pasurile Ghimeș, Bicaz, Tulgheș, și cu drumul plutelor, pe Bistrița. Toate arterele din NV și SV se îndreptau spre bazinele Bârladuluiși Prutului prin nordul Colinelor Tutovei.

Rețeaua hidrografică este reprezentată de cele două râuri, Siret și Bistrița, și de afluenții acestora: BahnaIzvoareleCleja – pentru Siret, respectiv Trebeșul cu afluenții săi Bârnat și Negel – pentru Bistrița. Datorită influenței antropice regimul hidrologic al celor două râuri a fost complet modificat, amenajările hidroenergetice contribuind la regularizarea scurgerii. Pe Bistrița au fost create lacurile de acumulare LilieciȘerbănești cu rol complex: asigurarea energiei electrice, combaterea inundațiilor, alimentarea cu apă potabilă și industrială, practicarea sporturilor nautice.

Valea comună a celor două râuri are aspectul unui vast uluc depresionar cu orientare nord-sud, cu o deschidere laterală spre vest, spre valea Bistriței, și o îngustare spre sud, „poarta Siretului”, suprapunându-se contactului dintre Colinele Tutovei și culmile subcarpatice Pietricica-Barboiu.

Toate lacurile de acumulare din Bacău sunt considerate arii naturale protejate avifaunistice si sunt in custodia Centrului Regional de Ecologie Bacau prin situl Natura 2000.

Climatul municipiului este unul temperat-continental accentuat, cu ierni reci, veri secetoase și călduroase, acțiunii unui complex de factori naturali (circulația generală a atmosferei, radiația solară, relieful) și antropici, orașul însuși având un rol esențial în crearea propriei topoclime printr-o serie de factori care se manifestă constant (materialele de construcție, profilul accidentat, spațiile verzi), respectiv prin intermediul unor factori secundari (încălzirea artificială, poluarea atmosferei). Acțiunea comună a acestora determină perturbări ale circuitului biogeochimic la nivelul sistemului, consecința directă fiind disconfortul urban.

Temperatura medie anuală este de 9 °C, oscilând între -4 °C, în luna ianuarie, și 20,6 °C, în luna iunie, constatându-se o ușoară modificare a regimului termic în ultimii ani datorită lacurilor de acumulare, încălzirii globale și poluării atmosferei.

Cantitatea medie anuală de precipitații este de 541 mm/m²/an, existând diferențe între sezonul cald (82,8 mm-luna iunie) și cel rece (24 mm-luna februarie). Aversele sunt frecvente în lunile iulie-august.

Cel mai rece an a fost 1942, cu doar 7 °C, iar cel mai ploios 1897 cu 962,5 l/m², când băcăuanii abea au prins câteva zile de soare. O secetă necruțătoare s-a abătut în anul 1954, când și zăpezile au însumat doar 294,5 l/m².

Până nu demult vânturile se întețeau ca la ele acasă în zona Bacăului, caracterizându-se printr-o frecvență și viteză mai mare din direcțiile nord, nord-est și sud. Și ceața s-a lipit de localitate, prezentă fiind, 82 de zile maxim și minim 29 de zile.

Evoluția elementelor climatice măsurate la Stația meteorologică Bacău
Luna Ian. Feb. Mar. Apr. Mai Iun. Iul. Aug. Sep. Oct. Nov. Dec.
Temperatura minimă (°C) -4,13° -4,58° -0,30° 5,04° 10,18° 13,92° 15,83° 15,95° 10,37° 5,60° 0,85° -1,45°
Temperatura maximă (°C)  2,38° 2,50° 9,68° 15,73° 22,35° 25,82° 28,77° 28,45° 21,84° 16,43° 8,30° 3,86°

 

Flora și fauna; Covorul biogeografic a evoluat sub semnul impactului antropic. Într-o zonă în care pădurile dețineau 70-80% din suprafață s-a ajuns ca în prezent coeficientul de împădurire să fie de 25,7%, formațiunile dominante fiind cele de stepă și luncile râurilor și pădurile de foioase din jurul orașului folosite în scop recreativ.

Clasificare:

  • faună acvatică, condițonată de biotopurile specifice BistrițeiSiretului și apelor stătătoare;
  • fauna de luncǎ (animale care își caută hrana în apă sau la marginea apei);
  • fauna de terase și versanți, alcătuită din specii de rozătoare mici, animale și păsări specifice pădurilor de foioase.

Fauna zonei periurbane prezintă o însemnată valoare cinegetică; unele animale sunt vânate pentru blană, altele, pentru carne.

Condițiile pedogenetice au dus la formarea unor soluri variate, în general brune și brune argiloiluviale, cu un conținut de humus de 1-5‰, ce asigură o fertilitate medie bună pentru terenurile agricole. Între solurile intrazonale se remarcă cele hidromorfe, lăcoviștile și solurie aluviale în diferite stadii de evoluție.

Etimologie; Marele istoric Nicolae Iorga este de părere că denumirea orașului Bacău este de origine maghiară (ca Adjudul și Sascutul). În acest sens, mareșalul Antonescu a ordonat efectuarea lucrărilor pentru românizarea nomenclaturii localităților din România, ordin prin care urma să se schimbe denumirea orașului Bacău, care era considerată ca fiind de sorginte maghiară, cu una românească, Gura Bistriței.

Menționarea orașului pe un act oficial datează încă din 1399. În arhivele Vaticanului, pe hărțile Evului Mediu precum și în alte documente latine, Bacăul apare sub numele de Bacovia, sau Ad Bacum. Edwige Bestazzi – delegată a Institutului de Cultură Italiană, la începutul secolului XX – mărturisește că Bacăul era trecut pe o hartă pictată chiar în Palatul Primăriei Florența, sub numele de Bacovia. Acest lucru nu este de mirare, având în vedere că la doar câțiva kilometri de Bacău, la Sărata, romanii extrăgeau sare, iar în alte localități din împrejurimi s-au descoperit vestigii daco-romane, sau chiar mai vechi, lucru ce atestă popularea acestei zone de mii de ani. La Sulta (comuna Agăș) avem urmele vechilor aurării dacice, după cum dovedește N. Densușianu în lucrarea sa Dacia preistorică, iar teritoriul Bacăului cuprindea localități încă de pe timpul pelasgilor ca: Letca și Leiteni, cuvinte derivate din latonă și letonă, divinități din timpuri preistorice, sau Tamasidava, denumire scito-dacică.

Pe aceste meleaguri au fost întinse păduri în care trăiau turme de zimbri. Muzeul „Moldova” din Bacău deține o importantă colecție de documente istorice și vechi manuscrise, precum și un cap de zimbru, un exemplar unic în felul său, găsit lângă Bacău, în satul Solonț. Un Bâc exista în Basarabia, un altul în ținutul Vasluiului, iar un altul în ținutul Bîrladului. Pe această temă se mai poate vedea și etimologia cuvântului Bâc în lucrarile lui Gheorghe Ghibănescu, M. Costăchescu sau în documentele moldovenești publicate de Nicolae Iorga.

Istorie; Bacăul își are stramoșii până în comuna primitivă, mai precis în paleoliticul superior cam 5.000 de ani în urmă. În perimetrul Pieții Revoluției s-a descoperit un racloir de silex negru-vinețiu de formă trapezoidala. Obiect folosit la vânătoare în imprejurimile care atunci erau acoperite de păduri. Acest obiect de silex mărturisește primele exemple de comerț, deoarece acest material nu se gasea prin aceasta zona, deci era adus din depărtări. O altă prezență umană în valea localității, s-a descoperit cu ocazia săpăturilor pentru Pasajul Margineni. La opt metri adâncime, muncitorii găsesc urmele unei așezări din epoca mijlocie a bronzului – Cultura Monteoru. Un strat gros de mâl a păstrat pentru eternitate, dovada marilor cataclisme care au modificat relieful. O alta așezare, de data aceasta, fiind identificată ca, aparținând epocii bronzului târziu – Cultura Noua a fost scoasa la lumina în perimetrul Precista.

Mai multe fragmente de ceramică din secolulVI – V î.Hr., atestă o așezare hallatattiană pe actuala stradă Bradului, după cucerirea Daciei de către romani a rămas în afara granițelor Imperiului Roman, ca fiind locuită de Carpi. Acestia vor fi în legatură permanentă cu Imperiul Roman, fapt ilustrat de numeroase descoperiri arheologice, constând în ceramică, monede și obiecte de podoabă.

O altă așezare din secolele IV-V d.Hr., compusă din șapte locuințe a fost cercetată în zona Curții Domnești. Fiecare locuință are o incăpere cu pereți din bârne și un cuptor de ars ceramică. S-a găsit ceramică lucrată cu roata, dar și cu mâna, precum și o fibulă de bronz. Putem considera că aici era o comunitate sătească autohtonă continuotoare a comunității daco-romane.

Cercetările efectuate din zona Băncii Naționale au scos la suprafață o așezare din secolele V-VI d.Hr. Peste ea s-a mai descoperit o alta di secolele VI-VII d.Hr., alcatuită din opt locuințe dispuse după un plan riguros, pe care arheologi le numesc cuib.Inventarul lor cuprinzând ceramică lucrată cu mâna, mai ales vase-borcan, la modă pe atunci. După calculele arheologilor numarul băcăuanilor era de 100 de persoane. Se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor, meșteșugurile, cu pescuitul în multele ape din zonă, iar în padure cu vânatul. Faptul că pe mai multe vase se afla imprimat semnul crucii, duce la concluzia că era o omunitate creștină. Ea avea legături cu lumea bizantină, numeroase monede ilustrând aceasta. Era o localitate caracterizată prin stabilitate.

La sfârșitul secolului al IX-lea. In regiunile de câmpie ale Moldovei de Sud, dar și în Muntenia și Transilvania, se așează un popor al cărui nume face istorie: pecenegii. Vor sta neclintiți aproape două secole, apoi vor fi alungați peste Dunăre de un alt popor, cumanii. Pentru cumanii Bacăul este locul ideal pentru creșterea cailor, lucru foarte necesar lor. Însa nici cumanii, n-au avut viață lungă. În 1223, la Kalka, vor fi risipiți in urma bătăliei, și cei ce au scăpat cu viața, s-au retras în ținuturile dintre Nistru si Carpați. La 1241, tătari pârjolesc și regiunea de la nord-est de Bacău. Pe șoseaua națională Bacău-Bârlad, între satele Traian și Secuieni, jud. Bacău, se bănuiește existența unui mormânt cuman.

Cu puțin timp în urmă se știa că prima atestare este de pe tipul lui Alexandru cel Bun, 6 octombrie 1408. Însă pe baza unei indelungate cercetări de arheologie, Bacăul a mai îmbătrânit. Cercetătorul Ștefan S. Gorovei, demonstrează că Bacăul are actul de naștere între anii 1391-1432 pe timpul domniei lui Petru I Musat. În 1399, orașul este menționat în Documentul lui Iuga Vodă, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeșii satului Brătila, din ținutul Bacăului. La 15 aprilie 1400, aflăm ca în Bacău se află o parte a Cavalerilor Ioaniți, numiți mai târziu Cavalerii de Malta. O scrisoare este trimisă in Civitas Bachovien de Papa Bonifaciu al II-lea. În 1409 studia la Cracovia, studentul băcăuan Gregorias de Bachwya. Ceva mai târziu, în 5 martie 1431, localitatea este numita în civitate Bako.

Reședinta Domnească din vremea lui Alexandru cel Bun, când avea soție pe Margareta de Lozont, corespunde cu propaganda catolică din acel timp în Moldova care începuse încă de pe tipul lui Lațcu, când Papa de la Roma reușise să înființeze o episcopie catolică în Moldova, mai întai pe Siret (1370), și în urmă (1401), o strămută la Bacău, desigur cu ajutorul Margaretei și unde Alexandru, își face încă o reședință.

Orașul Bacău a fost ocupat o scurtă vreme de oștile maghiare conduse de Matei Corvin în anul 1467. Localitatea este cunoscută și datorită importanței sale în relațiile comerciale dintre MoldovaTransilvania și Țara Românească, fiind un important punct de vamă. În secolului al XV-lea în acest oraș s-a stabilit Alexăndrel, fiul lui Ștefan cel Mare, care a dat ordin pentru construirea Curții Domnești și Bisericii Precista, celebre monumente istorice.

La sfârșitul secolului al XIV-lea, Bacăul era bine închegat ca așezare urbană, una dintre cele mai prospere din întreaga Moldovă, având atribuții militare și comerciale foarte importante.

Stema municipiului Bacău o are pe Maica Precista în partea superioară, ocrotitoarea orașului, iar în partea inferioară se găsesc cerb și brad, primele simboluri heraldice ale Bacăului.

Stema Municipiului Bacau

În partea inferioară culoarea aleasă este roșul. Culoarea roșie este specifică stemelor din Moldova iar albastrul, ce se regăsește în zona superioară, este culoarea imediat următoare ca semnificație conform codului culorilor și a normelor heraldice.

Cele două zone sunt despărțite de un brâu ce reprezintă vocația constructivă a orașului Bacău, aspirațiile sale către viitor.

Cele șapte turnuri din partea superioară simbolizează faptul că Bacăul este municipiul reședință de județ.

Evoluția demografică. Conform datelor recensământului din 1930, municipiul Bacău număra în acel an 31.138 de locuitori. Dintre aceștia 19.421 s-au declarat români, 9.424 evrei, 822 maghiari, 406 germani ș.a. Din punct de vedere confesional, 19.091 s-au declarat ortodocși, 161 greco-catolici, 1.893 romano-catolici, 144 evanghelici-lutherani, 9.593 mozaici ș.a. Odinioară înfloritoarea comunitate evreiască din oraș s-a stins în urma celui de-al doilea război mondial. Pe parcursul celor 6 secole de existență, Bacăul a cunoscut atât perioade de creștere demografică dar și de regres, consecință a condițiilor economice, socio-culturale și istorice care au caracterizat fiecare etapă a evoluției sale. O importanță deosebită o are sfârșitul secolului XX-lea, care a adus noi orientări și tendințe demografice.

La ultimul recensământ, din 18 martie 2002, Bacăul număra 175.500 de locuitori, structura etnică fiind evidențiată astfel: 173.041 români, 1.605 țigani, 191 maghiari, 118 evrei, 83 germani, 80ceangăi, 53 italieni ș.a. Fiecare din celelalte etnii era compusă din mai puțin de 50 de pesoane. Distribuția populației stabile pe confesiuni religioase: 153.849 Ortodocși, 19.094 romano-catolici, restul confesiunilor, inclusiv ateii, nedepășind fiecare 500 de adepți.

Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, orașul avea la data de 1 ianuarie 2009 o populație de 177 087 locuitori. 

Transport feroviar

Municipiul Bacău este punctul de intersecție între:

  • magistrala: București – Ploiești – Buzău – Râmnicu Sărat – Focșani – Adjud – Bacău – Roman – Pașcani – Suceava – Vadu Siretului și
  • linia secundară: Bacău – Buhuși – Piatra Neamț – Bicaz

Prin municipiul Bacău trec trenurile internaționale:

  • BULGARIA EXPRES: Sofia – Ruse – Giurgiu – București – Ploiești – Buzău – Focșani – Bacău – Pașcani – Suceava – Dornești – Vicșani – Vadu Siretului – Moscova
  • PRIETENIA: București – Ploiești – Buzău – Focșani – Bacău – Roman – Iași – Nicolina – Cristești Jijia – Ungheni – Chișinău

Trasport rutier

Bacăul este un important nod rutier. Drumurile care trec prin municipiu sunt:
  • E 85 – drum european care traversează Europa de la nord la sud, legând Marea Baltică de Marea Egee;
  • E 574: Bacău, Onești, Târgu Secuiesc, Brașov, Pitești, Craiova;
  • DN 15: Bacău, Piatra Neamț, Bicaz, Poiana Largului, Toplița, Reghin, Târgu Mureș, Luduș, Câmpia Turzii, Turda;
  • DN 2F: Bacău, Vaslui;
  • DN 2G: Bacău, Moinești, Comănești;

Transport Aerian. Aeroportul Internațional George Enescu din Bacău deservește, pe lângă locuitorii județului Bacău, și pe cei ai județelor învecinate: NeamțVasluiVranceaCovasnaGalați. Bacăul este legat prin curse directe de:

  • Timișoara – Carpatair
  • Roma, Milano, Torino, Bologna, Londra, Paris, Brussels, Catania, Venetia, Dublin – Blue Air

Împărțirea administrativă. Bacăul este împărțit în 11 cartiere. Există un proiect de reactualizare a Planului Urbanistic General al municipiului Bacău care delimitează 28 de U.T.R.-uri (unități teritoriale de referință – reprezentare convențională a unui teritoriu având o funcțiune predominantă sau/și omogenitate funcțională, caracteristici morfologice unitare, care sunt de regulă delimitate prin limite fizice existente în teren: elemente naturale, străzi, limite de proprietate etc.)

Zona metropolitană. Conform Eurostat, Bacăul are o zonă urbană lărgită (LUZ – concept european echivalent cu zona metropolitană) de 196.435 locuitori (2007).

Pe de altă parte, Zona Metropolitană Bacău este un proiect local pentru crearea unei unități administrative integrate între municipiul Bacău și localități din apropiere, Berești-Bistrița, Buhoci, Faraoani, Filipești, Gioseni, Hemeiuș, Itești,Izvoru Berheciului, Letea Veche, Luizi-Călugăra, Măgura, Mărgineni, Nicolae Bălcescu,Odobești, Prăjești, Sărata, Săucești, Secuieni, Tamași și Traian, însumând o populație de circa 250.000 locuitori.

Conducere. Primarul orașului și totodată conducătorul primăriei este Romeo Stavarache, un politician care a absolvit Facultatea de Ingineria Materialelor la Institutul Politehnic București în anul 1987. Acesta a fost ales în funcție în iunie 2004.

Cultură. Departe de a fi doar centru comercial-industrial aflat în plină ascensiune, Bacăul este și un oraș al tradițiilor și al culturii.

Renumele Bacăului se confirmă, de asemenea, pe plan cultural, atât prin personalitățile pe care le-a dat în diferite domenii, cât și prin proiectele culturale pe care le-a susținut de-a lungul anilor.

Cadrul cultural al municipiului Bacău cuprinde toate instituțiile necesare dezvoltării corespunzătoare acestei laturi umane.

Invățământ. Orașul se poate mândri cu o rețea de învățământ dezvoltată, care acopera intregul plan educațional, de la grădinițe, școli, licee, pâna la universități. Printre acestea se numară și licee cu o îndelungată tradiție, care continuă să fie recunoscute la nivel național.

Biblioteci

  • Biblioteca Județeană „Costache Sturdza” , înființată în anul 1893, vechiul său sediu fiind într-o clădire de patrimoniu din strada Ioniță Sandu Sturdza nr. 1. În vara anului 2005, biblioteca a fost transferată cu întregul fond de carte la parterul clădirii Muzeului de Științele Naturii „Ion Borcea”, din Parcul Cancicov.Numele bibliotecii amintește de primarul Gheorghe Sturdza, fiul beizadelei Costache Sturdza și nepot al domnitorului Ioniță Sandu Sturdza care, prin intermediul societății “Cultura”, a dăruit 948 de volume. Acestea, alături de cele donate de alte persoane, au format un fond de carte inițial de aproape 2000 de volume. Biblioteca, inaugurată în 27 iunie 1893, a funcționat la început în localul Primăriei, construit în 1850.

Studii și Cercetări

La Bacău găsim mai multe instituții dedicate studiilor și cercetărilor, finind una dintre cele mai active orașe din România pe acest plan. În oraș de astfel activează:

  • Stațiunea de cercetare și dezvoltare pentru Legumicultură,a fost inființată la 1 septembrie 1974, in contextul realizării programului de autoaprovizionare și de dezvoltare a unei legumiculturi moderne și eficiente în zona de est, unde tradițiile de producție și cercetare în cultura legumelor erau relativ reduse.
  • Univeristatea „Vasile Alecsandri” care se ocupă de cercetarea științifică.

Licee

  • Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” 
  • Colegiul Național „Ferdinand I” 
  • Colegiul Național „Vasile Alecsandri”
  • Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” 
  • Colegiul „Henri Coandă”
  • Colegiul „Mihai Eminescu” 
  • Colegiul Economic „Ion Ghica” 
  • Colegiul Tehnic de Comunicații „Nicolae Vasilescu-Karpen”
  • Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” 
  • Colegiul Tehnic „Dimitrie Mangeron”
  • Colegiul Tehnic „Letea”
  • Colegiul National de Arta „George Apostu”
  • Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif”
  • Liceul cu Program Sportiv
  • Grupul Școlar „Grigore Tabacaru”
  • Grupul Școlar „Grigore Moisil”
  • Grupul Școlar de Ecologie și Protecția Mediului „Grigore Antipa”
  • Grupul Școlar „Petru Rareș”
  • Colegiul Național Catolic “Sf. Iosif”

Universități

Bacăul nu este este unul dintre principalele centre universitare din România, dar se poate lăda cu două universități și trei filiale al altor universități din țară

  • Universitatea „Vasile Alecsandri”, prima din oraș, înființată în anul 1961, astăzi are ca obiectiv învățământul didactic și cercetarea științifică.
  • Universitatea „George Bacovia”

Monumente și locuri de interes. Obiectivele turistice includ Casa memorială George Bacovia sau Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”Observatorul astronomic al Bacăului este unul dintre puținele din România, iar foarte aproape de centrul orașului se află statuia lui Ștefan cel Mare.

În oraș se află și cea mai mare catedrală catolică din Estul EuropeiCasa memorială George Bacovia și Casa memorialǎ Nicu Enea.

Muzee

  • Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”
  • Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”
  • Galeriile de Artă Ceramică „Anton Ciobanu”
  • Vivariu
  • Casa memorialǎ „Nicu Enea”
  • Casa memorială „George Bacovia”

Catedrale și biserici

  • Catedrala Înălțarea Domnului
  • Catedrala Sfinții Petru și Pavel
  • Biserica Sfântul Ilie
  • Biserica Sf. Dumitru
  • Catedrala Sf. Nicolae

Orașul oferă o mare listă de catedrale și biserici, cea mai importantă și impunătoare fiind Catedrala Ortodoxă „Înălțarea Domnului”, cea mai mare clădire de acest gen în România, și a 4-a din Europa.

Și cultul catolic are o catedrală de care să se bucure, Catedrala Sfinții Petru și Pavel fiind ce mai înaltă clădire din oraș. De asemenea, în Bacău există Biserica și ruinele Curții Domnești unde a locuit Alexandru-Vodă, fiul și co-regentul lui Ștefan cel Mare. Biserica „Precista”, a fost sfințită la 1 ianuarie 1491, fiind tipică pentru seria ctitoriilor domnești din acel veac. Biserica a fost renovată de către Vasile Lupu în 1641, fiind apoi închinată ctitoriei sale, Sfinții Trei Ierarhi, de la Iași. Împortantă mai este și Biserica Sfântul Ilie, o bisterică Ortodoxă constrită în stil vechi, și Biserica Sfântul Ioan.

Printre bisericile creștine putem găsi, Biserica Sfânta Treime de cult protestant, și Biserica Baptistă Betel neoprotestantă.

În afara clădirilor de cult creștin, și comunitatea evraică este prezentă cu o sinagogă. Construită în anul 1880, clădirea cunoscută sub numele de Templul Cerealierilor, face parte din patrimoniul regional și este singura sinagogă care a mai ramas din cele 24 care au existat la începutul secolului trecut în Bacău.

În Bacău se mai pot găsi și următoarele biserici:

  • Biserica Acoperământul Măicii Domnului
  • Biserica Adventistă De Ziua A Șaptea
  • Biserica Adventistă Speranța

Teatre

  • Teatrul Municipal Bacovia  (având ca secție pentru copii și tineret Teatrul de Animație), înființat în august 1948 este considerat unul dintre cele mai importante din România.
  • Teatrul de vară Radu Beligan, construit în anii ’60, lângă actualul Parc Cancicov, se înfățișa sub forma unui amfiteatru descoperit, dând posibilitatea băcăuanilor să asiste la concertele susținute de soliștii de marcă ale vremurilor doar câteva luni pe an.Acest lucru s-a întâmplat până la sfârșitul anilor ’90, când activitatea a fost complet sistată, iar edificiul a devenit, cu trecerea anilor, o ruină, știrbind astfel aspectul zonei centrale a municipiului Bacău. În primăvara anului 2008 au fost demarate lucrările de reconstrucție a teatrului, realizându-se astfel o clădire unicat în România, cu arce de lemn lungi de 50 de metri ce definesc o structură moderna de peste 2200 metri pătrați.

Alte clădiri, monumente și locuri

  • Casa de Cultură „Vasile Alecsandri” și piațeta sa
  • Ateneul „Mihail Jora”
  • Statuia lui Ștefan cel Mare, așezată în sensul giratoriu din fața Catedralei Ortodoxe “Înălțarea Domnului”.
  • Statuia lui George Bacovia, opera sculptorului Constantin Popovici (1938-1995), e amplasată în centrul orașului, lângă Biblioteca Județeană „Costache Sturdza”. Statui ale unor personalități celebre ale României se află în Parcul Cancicov.
  • Festivalul Obiceiurilor de Iarnă adună artiști populari din regiune în preajma Crăciunului
  • Observatorul astronomic „Victor Anestin”

Parcuri

  • Parcul dendrologic Hemeiuș, situat la nord de Bacău are o suprafață de 47,5 ha. Aici cresc peste 500 specii de plante lemnoase, dintre care 370 exotice.
  • Insula de agrement este o insulă artificială, creată în mijlocul unui lac format de râul Bistrița, amenajată pentru agrement, cu locuri de plajă și pentru practicarea sporturilor în aer liber. Se pot face plimbări cu barca în jurul insulei.
  • Parcul Trandafirilor
  • Parcul Cancicov

Media

Radio

  • Radio Alfa 89.6 FM
  • Vibe FM (ex RADIO DEEA) 90.6 FM
  • Radio ZU 92.5 FM
  • Kiss FM Bacau 95.1 FM
  • Radio Trinitas 96.8 FM
  • Magic FM 96.0 FM
  • Radio Itsy Bitsy 100.6 FM
  • Europa FM 104.2 FM
  • Radio 21 105.4 FM
  • PRO FM 107.8 FM

Ziare

În oraș se pot găsi mai multe ziare sau reviste locale ce tratează subiecte diferite. Aceste sunt ziarele municipiului sau al județului:

  • Desteptarea este un cotidian de informații generale și secțiune extinsă de anunuțri de mică publicitate ce apare de luni până sâmbată în tot județul.
  • Gazeta de Bacău, este un săptămânal de informații generale.
  • Observator de Bacău
  • Ziarul de Bacău 

Televiziuni

Deși orașul nu are posturi de televiziune de interes național, pe plan local și județean această activitate este foarte avansată, de asemenea găzduește mai multe televiziuni:

  • IMPULS TV Bacau, lansată în primavara anului 2012, este o televiziune cu distribuție prin cablu în municipiu și în unele din localitățile județului.
  • Realitatea TV Bacău
  • 1TV Bacău

Muzică

Orașul lui Bacovia oferă pe planul muzical filarmonica Mihail Jora care de la înființarea sa, consfințită în 16 octombrie 1956, a realizat un continuu crescendo, grație activității muzicale desfășurate la început sub îndrumarea dirijorilor Eugen Pricope, Igor Ciornei, dar și a calității profesionale a membrilor orchestrei.

Personalități

  • Vasile Alecsandri (1821-1890), poet, autor, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, academician român, creator al teatrului românesc și a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.
  • George Apostu (1934-1986), sculptor
  • George Bacovia (1881-1957), poet
  • Ovidiu Bălan, muzician și dirijor
  • Corneliu Buzinschi (1937-2001), scriitor
  • Petru Cimpoesu (1952, Vaslui),
  • George Sterian (1860-1936), arhitect
  • Radu Cosașu (1930), scriitor
  • Andrei Cristea, fotbalist
  • Ion Drăgoi, instrumentist
  • Narcisa Lecușanu, 1976, handbalistă
  • Marcel Marcian (1914-2007), scriitor
  • Solomon Marcus (1925), matematician
  • Doina Melinte, atlet
  • Mihaela Melinte, atlet
  • Marius Mircu (1909-2007), jurnalist, scriitor, istoric
  • Lucrețiu Pătrășcanu (1900-1954), avocat, om politic, Ministru al Justiției în primul guvern comunist, asasinat în închisoare
  • Alexandru Piru (1917-1993), critic literar
  • Monica Roșu, gimnastă
  • Alexandru Șafran, cărturar, teolog, filosof, istoric și literat evreu
  • Grigore Tabacaru, ilustru pedagog de la începutul secolului al XX-lea care a întrezărit rolul experimentului în activitatea pedagogică
  • Nicolae Vermont, pictor
  • Ștefan Zeletin, filozof, economist și sociolog român
  • Vasile Pârvan, istoric, arheolog, epigrafist și eseist
  • Dragoș Burlacu, artist plastic, (pictor, grafician), român
  • Emeric Dembroschi, fotbalist
  • Radu Beligan, actor
  • Gabriela Vrânceanu Firea, jurnalistă
  • Aaron Aaronsohn, agronom, botanist, politician evreu
  • Dan Claudiu Vornicelu (1973-2010), violonist

Sport

Sportul în orașul Bacău are o mare tradiție, este raprezentată la livele înalte în mai multe sporturi.

Fotbal

  • Fotbalul este raprezentat de Fotbal Club Municipal Bacău, nascută în 1950, este una dintre cele mai vechi echipe din România, și prima care a reușit să ajungă în sferturile unei competiții europene.
  • În Bacău există multe alte echipe de fotbal una dintre ele este ASC Bacău, echipă fondată în 2006 sub numele de Mesagerul Bacău, și preluată de către consiliul local Bacău în iulie 2010 schimbându-și numele în cel actual.

Handbal

Foarte urmărită este echipa de handbal masculin Știința Municipal Bacău, echipă fondată în 1962 și care în sezonul 2011/2012 s-a clasat pe locul 2 în Liga Națională.

Volei

Echipa feminină de volei Știința Bacău reprezină orașul în acest sport și se luptă în fiecare an pentru primul loc în Divizia A.

Clădiri dedicate sportului

  • Stadionul Municipal
  • Bazinul Olimpic de înot
  • Sala Sporturilor

Informati preluate de pe siteul  Wikipedia.org

 

jud Bacau | Onesti Moinesti | Buhusi | Comanesti | Darmanesti | Targu Ocna | Slanic Moldova